Atat de "smart" si in acelasi timp inevoluate

 

 In acest post voi vorbi despre asa supra numitele smartphone-uri adica pe romaneste "telefoane destepte" care defapt nu sunt chiar asa de destepte ci char sunt foarte dependente de curentul electric de la priza deci mobilitatea din start este diminuata dar cum marketingul isi face treaba in colaborare cu chinezii se pare ca totul merge ca pe roate cum s-ar mai zice la noi.
Sper sa nu fiu prea aspru sau prea negativist dar asta e realitatea in legatura cu noile tehnologii,intradevar au multe aplicatii poti sa le folosesti in multe cazuri iti da o libertate limitata si asa din cauza bateriei care este supta de energie si fara alternative de incarcare cel putin, nu zic de o baterie care sa dureze mai mult astea deja sunt vise dar macar mai multe alternative de incarcare care ti le poate oferi dispozitivul de cand il cumperi se pare ca nu se vrea asta desi ei zic ca vor sa evolueze lumea dar eu cred ca defapt vor sa o limiteze.
Intradevar smartphone-urile ar trebui sa fie ceva revolutionar dar se pare ca mai are de lucrat la ele deoarece mobilitatea este distrusa din cauza acestui inconvenient si mai ales fabricarea lor care incepe sa se mute mai mult spre piata asiatica dar bine asta e alt aspect care trebuie luat in considerare si mai ales ca aceste dispozitive nu sunt deloc ieftine in care jumate din pretul oricarui produs este doar plata brandului si jumate produsul in sine si productia lui dar bineinteles si astea sunt aspecte care nu sunt luate in considerare deoarece ne vrajeste cu reclama care defapt este decat un fum din adevar dar bineinteles pe ei nu ii intereseaza sa stim adevarul ci sa le cumparam lor produsele smart.

Oricum eu cred ca in viitor aceste telefoane vor decat niste dispozitive care ne vor ajuta mai mult decat credem noi ne vor solutiona din probleme iar noi vom sta si vom privi apusul intr-o cabana din insulele astea mai tropicale si ne vom bea cocktail-ul de fructe,e daa glumeam dar nu zic ca nu ar fi posibil asta depinde de noi daca se vrea sa fie posibil sau nu.Dar daca ar pune si ei pe spate la aceste smartphone-uri niste panouri solare sa reincarce bateria ar fi un inceput al unei noi era tehnologice ''smart''.

Daca ai intrebari sau idei pentru blog incearca chatul

Cursuri video despre fotografia digitala

De la inceputurile fotografiei pana in prezent

Fotografie

Termenul de fotografie are o triplă semnificaţie în vorbirea curentă:

• este tehnica care poate crea imagini sub acţiunea luminii;
• este o imagine obţinută prin această tehnică;
• este o ramură a artei grafice care foloseşte această tehnică.

Etimologie

Cuvântul fotografie are originea de la două cuvinte provenite din limba greacă: fotos (φotoς) care se traduce ca lumină, evident (în cazul nostru se foloseşte termenul de lumină) şi graphy (γραφειν) care se traduce ca lumină, desen, scris. Literalmente se poate traduce prin a picta cu lumină. In vorbirea curentă pe scurt se foloseşte termenul de imagine.

Istoric

Cele trei fenomene necesare obţinerii imaginilor fotografice sunt cunoscute de mult timp:

• Încă de pe vremea lui Aristotel s-a ştiut cum se poate pune realitatea într-o cutie: este suficient să facem o gaură într-o cutie închisă ca să apară o imagine reală inversată pe fondul interior al cutiei. Se obţine astfel o aşa-numită cameră obscură.
• Pe de altă parte, alchimiştii ştiau că lumina înnegreşte clorura de argint.
• A treia contribuţie a venit din partea lui John Herschel, care în 1819 a descris proprietăţiile hiposulfitului de sodiu, care va deveni "fixatorul" fotografiei.

Prima experienţă foto a lui Niepce

Joseph Nicéphore Niépce, un mic fizician din provincie, a folosit toate aceste trei proceduri pentru a fixa o imagine pe o plăcă metalică cu depunere de halogenură de argint (1829). Rezultatul a avut o calitate medie. Niepce a murit în 1833, dar invenţia sa a fost recuperată de către Jacques Mandé Daguerre.

De aceea, data oficială a invenţiei fotografiei este 1839, când Daguerre a prezentat invenţia numită de el "daghereotip", care este o simplă ameliorare a descoperirii făcute de Niepce. Proprietar al invenţiei a devenit statul francez.

Graţie daghereotipiei se obţine o matriţă a mediului pe o placă metalică tratată cu o substanţă fotosensibilă , după o expunere de "doar" 8 ore (când cerul este complet senin). Copierea se făcea prin presarea matriţei pe suportul de hârtie, ca şi la orice tipărire a ziarelor.

Această expunere lentă aduce cu sine câteva probleme: străzile Parisului, chiar şi la o oră de vârf, apar în întregime goale. Tehnica va avansa însă rapid, noua invenţie făcând să apară şi o nouă meserie, aceea de fotograf, căutată în special de ziarele vremii.

În anul 1848, Felix Tournachon, cunoscut mai bine sub numele Félix Nadar, realizează prima fotografie aeriană, fotografiind Parisul din nacela unui aerostat (balon).

Dacă la început negativul (cunoscut şi sub numele de "clişeu") se realiza pe o placă de cristal, pentru a nu avea deformări, placă foarte casabilă şi care cerea o manipulare deosebită, prin dezvoltarea artei fotografice a apărut necesitatea unui suport fotosensibil mai uşor de manipulat decât cristalul.

Roll film

George Eastman reuşeşte în anul 1884 să realizeze primul negativ flexibil, pe un suport de nitroceluloză, cunoscut sub denumirea de "roll film", uşor de manipulat, incasabil şi cu aceleaşi proprietăţi fotografice ca şi ale plăcii de cristal. Totodată, volumul şi greutatea aparatului de fotografiat se micşorează considerabil, transportarea lui nemaifiind o problemă.

Evoluţie

În decursul timpului fotografia a evoluat foarte mult. Progresele au urmat trei direcţii principale:

• reducera duratei de expunere / mărirea sensibilităţii filmului sau a plăcii;
• mărirea stabilităţii imprimării;
• simplificarea aplicării tehnicilor de fotografiat, datorită apariţiei:
  • aparatelor de fotografiat din ce în ce mai mici şi mai ieftine
  • substanţelor chimice de developare şi stabilizare a peliculei sensibile negative sau a suportului de carton pentru pozitive gata preparate de laboratoare specializate.

Fotografia color

Fotografie color prin sistemul "autochrom"

Ideea de fotografie color a circulat încă de la apariţia invenţiei. Primele experimente fotografice în culoare nu au avut succes, astfel de exemplu nu s-a putut împiedica decolorarea fotografiilor. Prima fotografie cu culori permanente a fost făcută în 1861 de fizicianul James Clerk Maxwell.

Primul sistem color, Autochrome Lumière, a apărut pe piaţă la 17 decembrie 1903. Acesta era un sistem de fotografie color transparentă. Fotografierea se făcea pe trei plăci fotografice alb/negru cu substanţe cromatice sensibile numai la culorile roşu, verde şi albastru. Apoi cele trei fotografii transparente rezultante se suprapuneau, dând o fotografie color transparentă.

Pelicula color de tip Kodachrome a apărut în 1935 şi s-a bazat pe emulsii tricromatice. Majoritatea peliculelor color moderne, cu excepţia "Kodachrome", se bazează pe o tehnologie dezvoltată de compania germană Agfa în 1936.

Fotografia instantanee cunoscută sub numele de Polaroid a apărut în anul 1948, fiind pusă la punct de dr. Edwin Land, la început în alb/negru, iar din 1962 în culori.

Fotografia digitală

Fotografierea tradiţională a fost dificilă pentru fotografii ce lucrau departe de sediu (precum corespondenţii de presă din străinătate), fără acces la facilităţi de procesare şi transmitere. Pentru a ţine pasul cu popularitatea crescândă a televiziunii, aceştia au făcut tot posibilul pentru a trimite imaginile lor la ziar cât mai repede. Fotojurnaliştii trimişi în locaţii distante trebuiau să îşi ia cu ei un mini-laborator foto şi un aparat pentru cuplarea la liniile de transmitere a imaginilor. În 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100, primul aparat de fotografiat digital disponibil în comerţ. Preţul său ridicat indica o utilizare numai în fotojurnalism şi aplicaţii profesionale, dar încetul cu încetul şi ramura digitală a fotografiei a devenit disponibilă în comerţ.

În decurs de 10 ani aparatele de fotografiat digitale au devenit articole de consum uzuale. La ora actuală, răspândirea lor pe glob a depăşit de mult predecesorul lor tradiţional, deoarece preţul componentelor electronice scade permanent iar simultan se îmbunătăţeşte şi calitatea imaginilor digitale.

În ianuarie 2004 Kodak a anunţat că nu va mai produce aparate foto reîncărcabile cu film de 35 mm începând de la finalul anului. Totuşi, şi fotografia "udă" va continua să existe, atâta timp cât artişti fotografici talentaţi şi unii amatori vor dori să profite de posibilităţile ei multiple.

Acest url-uri te va ajuta sa intelegi mai bine tehnica si arta fotografica:

http://www.scribd.com/doc/54960500/PracticaTehnicaSiArtaFoto

Date tehnice despre fotografia digitala: rezolutie, pixeli si megapixeli

Rezolutie, pixeli si megapixeli in fotografia digitala

Chiar si in mediile tehnice persista inca o seama de confuzii intre dimensiunea si rezolutia imaginilor digitale.

De multe ori ni se solicita "imagini la 300 dpi" clientul nerealizand ca acesta este o masura de densitate si nu spune nimic despre dimensiunea reala a imaginilor digitale.

Spre deosebire de o fotografie clasica, pe hartie, imaginea digitala nu are dimensiuni fizice usor de perceput.

Despre o fotografie clasica, putem spune ca are, de pilda, 13x18cm sau 20x30cm si toata lumea stie despre ce este vorba.

Dar in fotografia digitala nu are nici un inteles sa spunem ca avem o imagine de 20x30cm, cum nu are nici un inteles sa spunem ca avem o imagine la 300dpi.

Pixelii - elementele ce compun fotografia digitala

Fotografia digitala este compusa din pixeli. Cuvantul provine din "picture elements" si descrie cele mai mici componente ale imaginii.

Deci, pentru o masuratoare absoluta a dimensiunilor unei fotografii digitale vom folosi pixelii. Ex.: o imagine de 3000x2000 de pixeli.

Din pacate, dimensiunile in pixeli nu sunt usor de perceput pe plan fizic astfel ca vom dori sa folosim si alte sisteme de masura. Aici intervine conceptul de rezolutie.

Rezolutia in fotografia digitala

Rezolutia este de fapt o masura de tipul densitatii si se exprima in pixeli/inch (un inch are 25,4mm), sau, mai rar, in pixeli/cm.

Ex: pentru un tipar de foarte buna calitate vom avea nevoie de imagini la 300 ppi (pixeli pe inch). Uneori, apare notat dpi (dots pe inch) care are aceeasi semnificatie dar este ceva mai putin corect (nu este aici locul in care sa intram in detalii despre dpi si ppi, important este ca intelesul este acelasi).

Deci pentru a "masura" o imagine digitala trebuie fie sa folosim dimensiunile in pixeli sau dimensiuni fizice (cm, inch) si rezolutia respectiva.

Ex.: o imagine de 3000 x 2000 pixeli are aproximativ:

17 cm	x	25 cm		la 300 ppi
20 cm	x	30 cm		la 250 ppi
25 cm	x	38 cm		la 200 ppi
71 cm	x	105 cm		la 72 ppi

Iata de ce nu are sens sa folosim pentru fotografia digitala dimensiuni in cm fara rezolutie, iar rezolutia fara dimensiunile in cm nu are nici un inteles.

Megapixelii - "esenta" fotografiei digitale

La inceputul dezvoltarii fotografiei digitale, cea mai dificila problema cu care s-au confruntat producatorii a fost realizarea captorilor digitali. De aceea, numarul de (milioane de) pixeli care puteau fi realizati pe suprafata captorului a fost considerat de prima importanta.

Cu timpul, producatorii au observat ca aceasta categorisire a aparatelor, in functie de numarul de (mega)pixeli de pe captor a prins foarte bine la public, mai ales datorita faptului ca era ceva usor de inteles.

Astfel incat acum majoritatea aparatelor de amatori au inscriptionat cu litere mari, in zone usor vizibile, numarul de megapixeli, iar acesta a devenit poate cel mai important instrument in marketingul fiecarei noi generatii de aparate.

Totusi "megapixelii" nu sunt o masura absoluta nici a calitatii aparatului respectiv, nici mai ales a calitatii imaginilor obtinute cu respectivul aparat, deoarece calitatea imaginilor depinde de mult mai multi factori printre care dimensiunea captorului, calitatea obiectivului, procesarea semnalului captorului si nu in ultimul rand priceperea persoanei care manevreaza aparatul.

In plus, cresterea numarului de megapixeli nu este intotdeauna benefica pentru calitatea imaginii, deoarece "inghesuirea" unui numar mai mare de pixeli pe aceeasi suprafata a captorului duce in general la cresterea "zgomotului" electronic care se poate manifesta in mod suparator sub forma unei "granulatii" mai ales in umbre si la utilizarea unor sensibilitati mai mari.

Mai mult, in lumina celor de mai sus privind dimensiunile imaginilor digitale, vom observa ca o crestere de la 4 megapixeli la 6 megapixeli reprezinta o crestere liniara a imaginii de aprox 20%, deci de la 14 x 21cm la 300ppi la 17 x 25cm la 300 ppi.

Pixeli si pixeli

Ceea ce nu se grabesc sa ne spuna producatorii de aparate digitale este ca nu toti pixelii sunt egali din punct de vedere al calitatii, astfel incat o imagine de 6 megapixeli obtinuta cu un aparat de clasa profesionala este in general net superioara unei imagini de 8 megapixeli obtinuta cu o camera de amatori.

Diferenta majora este in acest caz dimensiunea captorului, aparatul profesional avand un captor care poate fi de peste 4 ori mai mare deci "pixelii" vor avea o suprafata de captare mult mai mare, cu efecte benefice asupra calitatii imaginii.

De cati "megapixeli" avem nevoie ?

Pentru a raspunde la aceasta intrebare trbuie sa precizam scopul in care va fi folosita fotografia digitala respectiva.

Cu titlu strict orientativ va oferim urmatoarele valori.

Megapixeli		Print		Tipar
4		A5 - A4		A5
5		A4		A5 - A4
6		A4 - A3		A4
8		A3		A4 - A3
12		A3 si peste		A3

Nu uitati ca in cazul fotografiei digitale cea mai buna calitate se obtine in cazul imaginilor care contin putine elemente: portrete, obiecte, macrofotografie.

Cel mai dificil subiect pentru fotografia digitala este peisajul, care contine un mare numar de elemente, multe din ele la mare departare, cum ar fi frunzisul, ramurile copacilor, iarba.

Fotografia clasica sau digitala?

Fotografie digitala sau clasica ? Avantajele celor doua abordari.

In acest moment putem afirma cu toata hotararea ca in cazul fotografiei profesionale pentru companii, o fotografie digitala de calitate profesionala poate inlocui fotografia clasica (pe film) pentru cele mai multe aplicatii.

Fotografie digitala - Avantaje

Rezolutia, eliminarea laboratorului, a scanarii, feedback rapid in timpul fotografierii, printuri de calitate foto.

Rezolutia

Majoritatea imaginilor de prezentare pentru companii vor fi folosite in tipar offset (cataloage, pliante, rapoarte anuale, reviste) la dimensiuni mai mici sau egale cu A4, eventual cu cateva imagini A3 (dubla pagina intr-un pliant A4). Cele mai multe vor fi A5 (jumatate de pagina) sau chiar mai mici (imagini de produse in cataloage).

Astfel, un aparat de clasa profesionala de 6 megapixeli va permite realizarea majoritatii imaginilor necesare, iar pentru aplicatii mai pretentioase, un aparat de 10-12 megapixeli va fi suficient.

Mai multe amanunte despre rezolutia aparatelor in acest articol.

Eliminarea laboratorului

In epoca fotografiei clasice (pe film) laboratorul era un rau necesar. Fie ca se lucra pe filme negative sau pe diapozitiv, laboratorul reprezenta un consum inevitabil de timp, cheltuieli suplimentare si o sursa de posibile accidente care puteau periclita calitatea sau chiar existenta imaginilor realizate.

In plus, alegerea imaginilor finale de pe filme negative este cel putin riscanta fara producerea de printuri, ceea ce adauga atat costuri splimentare cat si timp la laborator.

Eliminarea scanarii

Scanurile de buna calitate, in special de pe diapozitive, se puteau realiza doar cu aparatura profesionala si cu personal de calitate astfel ca nu erau nici ieftine si nici rapide.

Fara scanare, imaginile fotografice clasice nu pot fi utilizate nici in tipar, nici electronic - prezentari pe computer, Internet, E-mail.

Impreuna, eliminarea laboratorului si a scanarii fac posibila, de exemplu, trimiterea de fotografii catre presa in momentul terminarii unui eveniment, fara nici o intarziere suplimentara.

Feedback rapid

In cazul fotografiilor mai pretentioase, posibilitatea de a le vedea in timpul sedintei foto este foarte importanta, atat deoarece permite corectarea erorilor prin refotografiere cat si trecerea la imaginea urmatoare in momentul in care stim ca am realizat-o bine pe prima.

In conditii relativ statice (studio) se poate fotografia direc in computer, astfel incat clientul poate vedea in cateva secunde imaginea realizata la dimensiunea ecranului computerului folosit.

Printuri de calitate foto

Acum majoritatea laboratoarelor au facilitati de fotografie digitala astfel incat obtinerea de printuri de buna calitate este destul de simpla, rapida si relativ ieftina, la nivelul preturilor pentru fotografiile obisnuite obtinute de pe film negativ.

---

Filmul negativ de 35mm:

Singurele avantaje al filmului de 35mm au ramas faptul ca aparatura este mai abordabila decat cea digitala de calitate si absenta necesitatii prelucrarii imaginilor digitale.

---

Diapozitivele color:

- in urma ofensivei digitale actuale, diapozitivele color de 35mm si-au pierdut o mare parte din interes, imaginile respective putand fi realizate mai rapid si la o calitate echivalenta in tehnologie digitala. Nu uitati ca scanarea de buna calitate a diapozitivelor de 35mm nu a fost niciodata usoara.

- pentru tipar sau mariri de dimensiuni mari, diapozitivele de format mediu si mare (6x7, 6x9 si mai mari) sunt inca folosite cu succes deoarece tehnologia digitala care ar putea sa ofere o calitate apropiata este inca prohibitiv de scumpa si dificil de utilizat.